Vállaj este o localitate de pe lângă frontiera română, la 67 km de la Nyíregyháza Se poate apropia de comună pe drumul secundar  nr. 471,  care  trece de la Nyírbátor. Gara cea mai apropiată este Ágerdőmajor, pe linia Mátészalka - Ágerdőmajor.
Are un climat care se găseşte la marginea climatului cald moderat şi al climatului răcoros. Râul Kraszna (Crasna)  curge pe lângă comună. Are păduri de salcâm, dar are şi păduri destul de mare de stejari. Într-o mai mică măsură apar şi conifere şi plopi. Pe lângă asocieri deschise pot fi observate râturi nisipoase pustii şi moviliţe de iarbă pe un teren mlăştinos, este caracteristic apariţia  tufei de fragi şi a rogozului. Pământul de pe teritoriul comunei este sol de rât, sol de rât revărsat, nisip humusos.

Numele comunei format prin modul de denumire maghiară a localităţilor din epoca respectivă probabil are la bază un nume de persoane. Numele localiăţii apare în 1335 ca  posesiunea neamului Gutkeled, deja are şi biserică. Mai târziu, aparţinând de moşia din Ecsed,  împărtăşeşte soarta proprietăţii familiei Báthori, apoi Rákóczi.
În 1746 a fost cumpărat de Károlyi Ferenc, care a adus colonişti germani. Comuna în 1749 a avut circa patruzeci agricultori şvabi şi doar nouă-zece maghiari. În secoulul al 19-lea, datorită gospodăriilor ţărăneşti eficace a fost foarte apreciată de populaţia localităţilor învecinate.  Comuna a păstrat identitatea culturală şvabă în mod marcant, dar paralel cu acest caracteristic în această comună a apărut şi a devenit eficace procesul de asimilare a populaţiei. Până anul 1945 comuna a fost proprietatea familiei Károlyi.
Între cele două războaie mondiale a funcţionat punctul de trecere de frontieră Vállaj - Urziceni.
În timpul celui de al doilea război mondial 105 persoane au murit pe front. După al doilea război mondial 214 de peroane au fost deportate în Uniunea Sovietică la muncă silnică, 44 nu s-au reîntors.
Pe teritoriul comunei este cunoscut o parte de hotar numit Bódvaj-Vállaj, care păstrează numele unei comune care s-a desfiinţat în secoulul al 15-lea.
Din puct de vedere administrativ Vállaj a aparţinut la plasa Nyíri (în 1860), la plasa Mátészalka (1870), la plasa Csenger (1920), la plasa Mátészalka (1940).
În 1920 a fost sediu de notar de circumscriţie.
În 1950 comuna Vállaj şi comuna Mérk au fost unificaţi având numele Mérkvállaj.
Din anul 1955 este din nou comună independentă, iar din anul 1971 a fost comună asociată cu Mérk şi Tiborszállás, formând o „comună mare”, cu sediul consiliului în Mérk.
Din anul 1990 este comună independentă,are primar şi un consiliu format din 7 consilieri.
Potrivit íncadrării administrative din 2002: Comună din judeţul Szabolcs-Szatmár-Bereg, cu primar independent şi cu consiliu independent.

Vállaj este un sat cu caracter de monument istoric. Străzile formate în 1747 nu s-au schimbat, deasemenea nu s-a schimbat nici sistemul de teren, pe terenuri gospodării formate identic, sistemul de legătrui dintre case şi şure nu s-a schimbat cu schimbarea veacurilor. Extinderea nu s-a realizat prin împărţirea terenului ci prin deschiderea noilor străzi.